Formarea vederii, Anatomia: structura ochiului uman

Distribuie Articolul Care este rolul ochiului în formarea imaginii?

vedere laterală a ochiului viziunea ochiului drept 0 8

Ochiul este organul responsabil de unul dintre cele 5 simțuri ale omului: vederea. Acesta contribuie în relația omului cu mediul înconjurător, ajutând la perceperea și, mai apoi, înțelegerea acestuia.

SCHELETUL OMULUI

Se spune însă că percepțiile noastre nu reflectă exact lumea înconjurătoare, ceea ce este în parte adevărat. Culorile percepute de creier se datorează interacționării unor unde electromagnetice cu celulele din retină.

Medici care tratează această afecțiune

Lungimea de undă dictează culoarea percepută. Deși nu întregul spectru este vizibil ochiului uman, spectrul optic situat între și nm este suficient pentru integrarea noastră în natură.

viziune și genetică mijloace de sporire a vederii

Ce se petrece la nivelul ochiului? Din punct de vedere optic, ochiul se aseamănă unui aparat de fotografiat. Este format dintr-un sistem de lentile cu 4 puncte de refracție.

  • Pupilele permanent dilatate au miopie
  • Formarea vederii | Ochiul
  • Formarea imaginii[ modificare modificare sursă ] În cazul ochiului emetrop vederea normalăimaginea se formează pe retină.
  • Retina Formarea vederii În cazul ochiului emetrop vederea normalăimaginea se formează pe retină.
  • Operație la nas pentru vedere slabă
  • Formarea vederii

Primul punct se află la interfața dintre aer și fața anterioară a corneei. De aici, lumina se refractă din nou între fața posterioară a corneei și umoarea apoasă, trecând prin pupilă.

medicamente pentru menținerea vederii exerciții trataka pentru vedere

Pupila poate fi considerată un orificiu de deschidere spre exterior al ochiului, fiind locul pe unde lumina pătrunde în globul ocular. Ea este circumscrisă de iris, un sistem colorat de mușchi ce oferă imaginea emblematică a ochiului.

Irisul modifică diametrul pupilei formarea vederii astfel reglează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi prin două procese controlate vegetativ: mioză micșorarea diametrului pupilar și astfel reducerea cantității de lumină și midriază mărirea diametrului pupilar ce permite pătrunderea unei cantități mai mare de lumină. Ultimele 2 refracții se petrec la nivelul cristalinului, la interfața cu umoarea apoasă și respectiv la interfața cu umoarea vitroasă.

Proiect realizat de Patra Andreea si Margineanu Narcisa ~ Ochiul Formarea imaginii pe retina Orice deviere de la starea emetropă vederea normală reprezintă un defect de vedere. Cele mai des formarea vederii defecte de vedere ale ochiului uman sunt: a Miopia este cel mai des întâlnit defect de vedere, aceasta având un caracter patologic apare la nastere si ia loc atunci când globul ocular al ochiului miop este mai mare decât cel al ochiului normal, imaginea formându-se în fata retinei. Miopia este corectată cu ajutorul lentilelor divergente. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic decât cel al ochiului normal, în consecintă imaginea formându-se în spatele retinei. Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor convergente.

Lumina străbate apoi formarea vederii vitroasă și ajunge la nivelul retinei unde sensibilizează celulele receptoare. Există două tipuri de celule receptoare: conuri și bastonașe.

Anatomia: structura ochiului uman Cornea Corneea, stratul exterior al ochiului, este mai tot timpul umedă din cauza lichidului lacrimal care o acoperă. Este încorporată în scleră partea alba a ochiuluiși împreună formează ceea ce experții numesc tunica externa bulbi. Corneea acționează ca o fereastră: are formă de disc și este transparentă, permițând penetrarea luminii.

Distribuția acestora nu este uniformă, existând chiar un punct în care acestea lipsesc toal: locul pe unde nervul optic părăsește globul ocular. În mod simplificat, se poate compara ochiul cu o lentilă biconvexă cu centrul optic situat la 17 mm în fața retinei și cu o putere totală de refracție de 59 de dioptrii. Aproximativ două treimi din această putere este asigurată de fața anterioară a corneei și nu de cristalin, cum ar fi de așteptat.

Vederea ne permite să ne adaptăm la schimbările mediului înconjurător: întuneric, lumina colorată; în plus, aceasta ne permite să compensăm deficiențele aparatului vizual. La nevăzători, are loc formarea și dezvoltarea unor reprezentări spațiale pe baza explorării tactil-kinestezice a obiectelor. Lipsa datelor senzoriale provenite de la analizatorul vizual duce la existența unui decalaj între latura abstractă și cea concretă a cunoașterii.

Acest sistem are 2 axe: optică și vizuală, axe ce trebuie să coincidă pentru o vedere clară. Respectând legile fizicii, imaginea proiectată pe retină ce poate fi asemănată cu un panou este reală, răsturnată și mai mică decât obiectul.

care a redat vederea după bates tabel de vedere astigmatism

Citițiși