Caracteristicile comunicării persoanelor cu deficiențe de vedere

caracteristicile comunicării persoanelor cu deficiențe de vedere
Tehnologie pentru persoane cu deficiențe de auz și vorbire Sunteți pe pagina 1din 26 Căutați în document Caracteristicile comunicrii la persoana deficient de auz Despre deficien Provenind din latinescul deficientia lipsadeficiena reprezint lipsa de integritate structural sau funcional a unui organ leziune, amputare, absena care poate conduce la tulburri funcionale i la imposibilitatea performanelor normale Dicionarul explicativ al limbii romne, p. Constantin Punescu a definit deficiena ca fiind produsul unor modificri interne sau externe care influeneaz n mod constant integritatea somatic, psihofiziologica i psihosociala a individului. Iepurasul: Morala E tichetarea copiilor, a prietenilor, a colegilor sau a ş efilor, f ă r ă m ă car s ă le ascultam punctul de vedere, conduce la un e ş ec ferm î n comunicare! Comunicarea la persoanele cu deficienta de auz are particularitati distincte.

Situaţia existentă şi principalele orientări în domeniu Sportul în cazul persoanelor nevăzătoare Cinci proiecte digitale, o şansă în plus pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi Activitatea fizică a persoanelor cu dizabilități Utilizarea unui cititor de ecran pentru a vizualiza și a edita detaliile activităților în Project DOC Perceptia persoanelor cu deficiente de vedere Filip Guttman - uropraxis.

Sugestiile din curriculum pot fi de un real folos atât părinţilor, cât şi tuturor persoanelor implicate în procesul educaţional al copiilor. Trebuie specificat faptul că există o diferenţă între vârsta mentală şi vârsta cronologică a unui copil.

Comunicarea vorbirii cu deficiențe de vedere

De asemenea, trebuie făcută distincţia între educaţia timpurie şi intervenţia timpurie. Educaţia timpurie se referă la asigurarea îngrijirii, dezvoltării şi educaţiei optimale a copilului, prin sprijin direct şi indirect dat adulţilor, familiilor, comunităţilor şi întregii societăţi pentru a percepe copilăria mică ca pe un stadiu esenţial în devenirea umană şi socială a indivizilor. Educaţia timpurie, care implică perioada de la 0 la 6 ani ani perioada antepreşcolară, ani perioadă preşcolară, cu posibilitate de prelungire conform art.

Activităţile de intervenţie timpurie se desfăşoară cu copiii cu vârste cuprinse între ani care prezintă întârzieri în dezvoltare datorate unor deficienţe cu scopul de a dezvolta caracteristicile comunicării persoanelor cu deficiențe de vedere maximum potenţialul copilului şi de a compensa deficienţa. În primele zile după naştere, copiii sunt dependenţi de simţul tactil, auditiv, olfactiv, gustativ, iar simţul vizual devine funcţional puţin mai târziu.

vedere slabă după băutură

Studiu de caz: natura Contactul şi interacţiunea cu mediul social sunt dependente de simţurile vizuale şi auditive care sunt considerate a fi "simţuri de distanţă". Simţurile tactile, olfactive, gustative sunt considerate a fi "simţuri de aproape", ele oferă informaţii despre evenimente care se desfăşoară în mediul imediat apropiat.

Copilul cu DSM s-ar putea să nu vadă sau audă apropierea mamei lui, astfel că atingerea ei bruscă ar putea fi percepută de el ca o acţiune confuză şi nu confortabilă şi securizantă. Interacţiunea dintre mamă şi copilul DSM este deficitară încă din momentul naşterii, deoarece semnalele copilului şi răspunsurile mamei sunt în mod obişnuit saturate de componente auditive şi vizuale.

indicatori ai vederii oculare

Copilul cu DSM are dificultăţi în a menţine contactul cu persoana semnificativă pentru el - mama - sau să iniţieze acest contact atunci când doreşte, astfel că treptat el renunţă să mai exploreze.

Acest lucru se accentuează cu atât mai mult cu cât există şi o dizabilitate motorie asociată.

Sunteți pe pagina 1din 26 Căutați în document Caracteristicile comunicrii la persoana deficient de auz Despre deficien Provenind din latinescul deficientia lipsadeficiena reprezint lipsa de integritate structural sau funcional a unui organ leziune, amputare, absena care poate conduce la tulburri funcionale i la imposibilitatea performanelor normale Dicionarul explicativ al limbii romne, p. Constantin Punescu a definit deficiena ca fiind produsul unor modificri interne sau externe care influeneaz n mod constant integritatea somatic, psihofiziologica i psihosociala a individului.

Stimulii vizuali sunt factori motivaţionali foarte puternici pentru iniţierea şi realizarea mişcărilor. În timp ce copiii nevăzători îşi folosesc mâinile să exploreze mediul fizic prin caracteristici ale activității persoanelor cu deficiențe de vedere acestuia, copiii surzi îşi folosesc mâinile în comunicarea prin limbajul gestual.

În cazul în care simţurile la distanţă sunt deficitare, mâinile vor îndeplini un rol esenţial în accesarea informaţiilor din mediu. Vederea şi auzul oferă informaţii care permit anticiparea şi prin urmare oferă control: copiii cu DSM, din cauza dificultăţii lor de a accesa informaţiile la distanţă rămân izolaţi într-un mediu greu accesibil.

Eşecurile multiple în exercitarea controlului pot duce la pasivitate. Copiii cu DSM prezintă dificultăţi în înţelegerea lumii în termeni de timp şi spaţiu pentru că aceste noţiuni sunt furnizate prin intermediul văzului şi auzului.

Baza experienţei şi dezvoltării conceptuale la copilul cu DSM diferă semnificativ faţă de copilul fără dizabilităţi. Persoană cu deficienţă de vedere - independent cu ajutorul unui baston alb, - cu ajutorul unui câine ghid, - cu ajutorul unui asistent personal sau ghid. Efectul diratonei asupra vederii Lentile miopie Asculta București, 29 august Dispozitivele vizuale de mărire ZEISS pentru persoanele cu deficiențe de vedere Soluția confortabilă pentru o imagine de calitate superioară Dispozitivele de ajutor vizual pot fi adaptate la nevoile individuale ale fiecărui utilizator.

Cursuri de oftalmolog Aceste efecte încep din momentul naşterii perturbând atât dezvoltarea personală a copilului cât şi situaţia în cadrul familiei. Activitatea de intervenţie timpurie presupune activităţi de "unu la unu".

Părinţii au nevoie să fie ajutaţi să treacă caracteristici ale activității persoanelor cu deficiențe de vedere sentimentelele de confuzie ce pot exista, să înţeleagă dizabilitatea copilului, să fie informaţi caracteristicile comunicării persoanelor cu deficiențe de vedere privire la particularităţile dezvoltării, să participe la evaluări şi la elaborarea activităţilor de intervenţie, să fie sprijiniţi pentru a avea acces la serviciile comunităţii.

Specialistul are un rol important în întărirea interacţiunii părinte-copil şi în explicarea unor aspecte ale acesteia.

Caracteristicile principalelor deficiențe de vedere

Răspunsurile copilului la acţiunea de îngrijire şi joc a părinţilor au o influenţă foarte puternică asupra calităţii interacţiunii.

Copilul cu DSM, din multiple motive, alege ochelari pentru vedere care, de exemplu, lipsa abilităţii în unele cazuri de a vedea expresiile faciale ale părinţilor lui sau alte indicii ale stării de mulţumire a acestora, vor interacţiona mai puţin într-o manieră care să-i motiveze pe părinţi.

Pasivitatea copilului, sau lipsa răspunsurilor la care părinţii s-ar aştepta, poate deteriora relaţia părinte-copil. Activităţile se pot desfăşura atât în instituţii speciale de educaţie, cât şi la domiciliul copilului, prezenţa părintelui fiind absolut necesară pe parcursul desfăşurării întregii activităţi. Să mă asiguri că vorbesc cu cineva care ştie despre ce vorbeşte!

se transmit polidactilia și miopia

Să te străduieşti să găseşti pe cineva care a trecut prin ceea ce trec eu! Să fii cinstit cu mine!

vedere ascuțită Japonia

Să mă ajuţi cu adevărat, nu doar să-mi dai indicaţii! Să mă implici în tot ce faci cu copilul meu! În cazul persoanelor cu deficienţe vizuale, mobilitatea şi orientarea pot fi extrem de anevoioase.

Acestea folosesc percepţiile şi un proces cognitiv complex pentru a-şi desfăşura activităţile cotidiene, pentru a socializa şi pentru a se bucura de mediu şi de cultură.

În ultimii ani, cercetătorii au dezvoltat tehnologii care să ajute persoanele cu dizabilităţi de vedere, luând în calcul toate elementele de accesibilitate, siguranţă, confort şi de comunicativitatea mediului înconjurător. Să nu-mi înveţi copilul fără să mă instruieşti pe mine!

miopie și previziune

Să-mi accepţi slăbiciunea! Să-ţi accepţi slăbiciunea! Să nu-mi spui că înţelegi, arată-mi că înţelegi! Lipsa unui sistem eficient de comunicare potrivit fiecărui copil face ca întreg programul de intervenţie să fie sortit eşecului.

Caracteristicile Comunicării La Persoana Deficientă de Auz | PDF

Comunicarea se va baza pe o relaţie securizantă a copilului cu ceilalţi şi pe nevoia acestuia de adaptare la mediu. Intervenţia timpurie în aria comunicării se va centra pe ceea ce poate copilul, pe modul în care el îşi comunică nevoile şi interesele.

Mâna reprezintă pentru copilul cu deficienţe senzoriale multiple o sursă primară de informaţie. În funcţie de context se poate utiliza comunicarea totală care presupune mai multe sisteme de comunicare.

Formarea unui sistem de comunicare adecvat nivelului funcţional al copilului 2. Sugestii: - Utilizarea masajului ca formă de comunicare este importantă în formarea unei relaţii afective cu adultul; - Se vor stabili semnale de identificare a persoanelor cu care copilul intră în interacţiune indicii de identificare: inele, brăţari etc. Caracteristicile comunicării persoanelor cu deficiențe de vedere - Adultul va efectua mişcarea împreună cu copilul, acţionând ca o singură persoană în desfăşurarea activităţii.

Sugestii: - Caracteristici ale activității persoanelor cu deficiențe de vedere şi sfârşitul activităţii se vor realiza în acelaşi mod de fiecare dată; - Semnalele vor fi utilizate constant pentru a le conştientiza copilul, fără a se aştepta răspunsuri din partea acestuia; - Dacă profesorul, părinţii răspund la aceste semnale ale copilului în mod consecvent, copiii învaţă că semnalele pot produce modificări în comportamentul persoanelor din jur şi ca urmare gradul de intenţionalitate a copilului va creşte în timp; - Semnalele sunt răspunsuri deliberate ale copilului către mediul său şi sunt efectuate cu un anumit scop.

Copiii cu deficiențe de vedere

În funcţie de nivelul de control al copilului, acestea includ: mişcări ale corpului cum ar fi retragerea sau apropierea, întinderea spre un stimul, tragerea mâinii adultului, vocalizări care indică plăcere sau disconfort, ducerea adultului spre uşă, lovirea adultului etc.

Sugestii: - Obiectele de referinţă se caracteristici ale activității persoanelor cu deficiențe de vedere în cadrul rutinelor zilnice, părinţii vor fi învăţaţi cum să le utilizeze ex: lingura pentru activitatea de hrănire, săpunul pentru igiena corporală etc.

Caracteristicile comunicării persoanelor cu deficiențe de vedere

Sugestii: - Copilul va alege iniţial între două obiecte de referinţă. Sugestii: - Se pot utiliza părţi ale obiectelor - de ex. Copiii asociază mai uşor fotografiile cu obiectele sau activităţile reale. Totuşi, pentru copiii cu deficienţe vizuale fotogra- fiile sunt inaccesibile şi se vor prefera simbolurile tactile. Sugestii: - Primele obiecte care se denumesc sunt obiectele care sunt folosite în timpul rutinelor zilnice; - Copilul cu deficienţă senzorială multiplă trebuie ajutat să identifice, să recunoască şi să denumească obiectele.

Se recomandă denumirea obiectelor atunci când sunt utilizate şi asociate cu funcţia - deci adecvat situaţiei. De exemplu: se va denumi pantoful atunci când încălţăm copilul şi nu vom folosi pantoful ca obiect de joacă deoarece putem determina confuzie în procesul de dezvoltare a conceptelor asociate acestor obiecte. Sugestii: - Denumirea stărilor emoţionale este importantă deoarece va contribui la scăderea stărilor de frustrare şi copilul va fi capabil să exprime ceea ce simte; - Fiecare nou simbol va caracteristici ale activității persoanelor cu deficiențe de vedere introdus într-un context funcţional; - Copiii au nevoie de expuneri repetate la simbolurile noi, înainte ca ei să le înţeleagă sau să le utilizeze; - Modurile de receptare a informaţiei miopie și ostegmatism către copil sunt analizate şi optimizate, de exemplu: mărime, contrast, culori, textura materialelor tactile şi a simbolurilor vizuale, sau ritmul şi tonalitatea vorbirii.

Citițiși