Acuitatea vizuală după intervenția chirurgicală a cataractei

Acuitatea vizuală a cataractei după operație

Diagnosticul este confirmat prin: -absența roșului pupilar la examenul luminii pupilare -examen biomicroscopic sub anestezie generală, cu pupila în midriază permite diagnosticului topografic și evolutiv al cataractelor congenitale -ecografia, tomografia, biomicroscopia fundului de ochi.

bates și tehnica sa de viziune

Forme clinice Cataracta capsulară se caracterizează prin prezența unor mici opacități ale capsulei cristaliniene anterioară și posterioarăeste staționară și nu influențează negativ acuitatea vizuală. Cataracta polară este o opacifiere a capsulei și a cortexului subcapsular, de obicei mică, bilaterală, simetrică, staționară, cu impact variabil asupra vederii cataracta polară posterioară afectează acuitatea viziune minus 2 5 este ca mult mai mult decât cea anterioară.

Cataracta lamelară este tipul cel mai frecvent de cataractă congenitală și se prezintă sub forma unor opacități corticale variate; opacitatea înconjoară centrul cristalinian clar; la rândul ei această opacitate este înconjurată de cristalin clar. Etapele diagnosticului bolii sunt: -precizarea tipului de catarctă, atingerii uni sau bilaterale; -gradul afectării vizuale este dificil de apreciat la copiii preverbali; în afara prudență biologică teste cu valoare limitată, aprecierea unor constatări clinice are valoare practică.

Astfel, prezența nistagmusului optocentric echivalează cu o acuitate vizuală mai bună de 0,3; evidențierea vaselor retiniene la examenul oftalmoscopic indică cel puțin temporizarea intervenției chirurgicale; prezența nistagmusului indică o alterare severă a acuității vizuale și un rezultat functional postoperator slab; -asocierea cu alte anomalii ocular sau sistemice impune un examen pediatric complex și investigații paraclinice numeroase; -caracterul evolutiv al bolii viziune cum să protejezi sugerat de datele anamnestice, apariția nistagmusului, strabismului, alterarea investigațiilor electrofiziologice și confirmat de examenul biomicroscopic al cristalinului, de creșterea densității cristalinului și scăderea acuității vizuale.

Cataracta Și Reabilitarea Funcției Vizuale După Intervenția Chirurgicală Antochi Mădălina | PDF

Diagnosticul diferențial va exclude alte etiologii ce se însoțesc de leucocorie: retinoblastoma, persistența vitrosului primitive, retinopatia prematurilor. Tratamentul cataractelor congenitale este chirurgical și se instituie în funcție de forma clinică, de etiologie, de impactul lor asupra funcției vizuale.

Indicația intervenției chirurgicale: se efectuează cât mai precoce. În acord cu concepția modernă privind dezvoltarea acuității vizuale rezultă că o intervenție în primele luni de viață are șanse de a genera un rezultat funcțional bun.

Se schimbă acuitatea vizuală în perioada postoperatorie a cataractei

Corecția afakiei: -unilaterale: se practică cât mai precoce și constă în introducerea unui implant de cristalin artificial în sacul capsular sau plasarea unei lentil de cotact cu port prelungit. Reabilitarea vizuală decurge din alegerea momentului oportun al intervenției, corecția promptă și adecvată a afakiei și terapia de dezambliopizare care trebuie să fie energică și susținută.

aloe în restabilirea vederii

Functional, dezvoltarea acuității vizuale depinde de precocitatea tratamentului Antochi Vasilica-Mădălina BFKT an III, grupa 1 chirurgical și corecția optică optima; prognosticul este rezervat în cataractele unilaterale și în cele operate tardive. Evoluția cataractei este progresivă, bilaterală și asimetrică; ca factori de risc se pot enumera: vârsta înaintată, deshidratări severe acute, fumatul, expunerea la radiații ultraviolete.

Nucleul se densifică, are o culoare galben-marinie, ulterior el devine opac, cu o culoare brună. Cataracta corticală induce încețoșarea marcată a vederii când se privește o sursă luminoasă intensă; examenul biomicroscopic evidențiază prezența vacuolelor, a separării lamelor corticale de către fluid, a unor opacități cuneiforme situate spre periferia cristalinului.

cum mi-am restaurat cartea de vedere

Cataracta subcapsulară posterioară este frecvent întâlnită la persoanele tinere; pacienții se plâng de scăderea vederii în spațiile cu iluminare intensă, de alterarea mai rapidă a vederii de aproape și de diplopie monoulară.

Examenul la lampa cu fantă evidențiază opacități iridescente sau chiar sub formă de placă în cortexul posterior subcapsular. Cataracta intumescentă reprezintă un stadiu în evoluția cataractei senile, caracterizat prin hiperhidratarea cristalinului; acest stadiu nu este obligatori,dar are relevanță la pacienții cu hipermetropie, cameră anterioară mică și cu ax anteroposterior redus.

Cataracta hipermatură apare când se produce lichefierea totală a cortexului ce permite o deplasare liberă a nucleului în saculcristalinian. Evoluția cataractelor legate de vârstă este progresivă și are caracter individual. Acuitatea vizuală după intervenția chirurgicală a cataractei bilaterală este regula, iar aspectul cataractei este obișnuit asimetric.

Cataracta – interventie chirurgicala

Tendința generală a oricărei forme de cataractă este spre opacifiere totală a cristalinului. Cataracta secundară 3. Cataracta metabolică a Cataracta diabetică este o cauză importană de scădere a vederii la pacienții cu diabet. Se descriu tipuri clinice: -cataracta diabetică adevărată are un debut acut, este bilaterală, apare la pacienții tineri cu diabet necontrolat și se caracterizează prin apariția unor opacități subcapsulare urmată de intumescența și maturarea cataractei foarte rară ; -cataracta legată de vârstă la pacienții cu diabet are urmatoarele particularități: apare la persoane mai tinere, iar frecvența ei este mult mai mare decât cea a cataractei legate de vârstă apărută în populația generală.

4 complicații care pot apărea după operația de cataractă

Diagnosticul precoce asociat cu eliminarea laptelui și a derivaților acestuia din dietă permit prevenția sau regresia opacifierii inițiale. Cataracta traumatică este secundară injuriilor mecanice, fizice sau chimice.

pupilele permanent dilatate au miopie

Cele mai frecvente sunt cataractele secundare traumatismelor mecanice. Dislocarea cristalinului prezintă următoarele aspecte clinico-terapeutice: 3. Tratamentul trebuie instituit urgent și contă în extracția cristalinului.

tratamentul vederii în mod natural

Prezența cristalinului în vitros poate fi bine tolerată sau poate genera complicații: glaucom secundar, uveită antigenică, decolare de retină. Tratamentul constă în extracția cristalinului de obicei asociată cu vitrectomie prin pars plana. Traumatismele penetrante determină opacifierea cristalinului, secundară rupturii capsulare.

Acuitatea vizuală după îndepărtarea cataractei. Cataracta secundară și intervenția cu laser YAG

Frecvent ruptura capsulei anterioare permite eclatarea parțială a cortexului cristalin în camera anterioară și unghiul camerular; acestea determină glaucomul secundar și uveita facoantigenică. Radiațiile de diferite tipuri pot determina apariția cataractei. Radiațiile ionizante determină opacifierea cristalinului după o perioadă de latență variabilă până la 20 de aniaceasta este legată de doza de iradiere, vârsta pacientului și susceptibilitatea individuală.

Inițial, apar opacități subcapsulare posterioare punctate, ulterior se dezvoltă opacități corticale ce se extind spre Antochi Vasilica-Mădălina BFKT an III, grupa 1 ecuator și în întreaga masă cristaliniană. Radiațiile infraroșii pot determina opacifierea capsulei anterioare și a cortexului lenticular, ele apar după expuneri prelungite.

  • Lista lor este scurtă.
  • Viziune și natură
  • Pupila dilatată cu vedere slabă

Cataracta toxică Cataracta cortizonică apare sub forma unor opacități subcapsulare posterioare, dezvoltarea ei depinde de durata și cantitatea de corticosteroizi administrată precum și de susceptibilitatea individuală; orice cale de administrare a medicamentului este capabilă să inducă acest tip de cataractă.

Cataracta postuveitică survine mai ales după uveitele cronice și cel mai frecvent are aspectul unei cataracte subcapsulare posterioare; în uveitele anterioare capsula anterioară se îngroașă, apare o membrană fibro-exudativă care ulterior devine fibrovasculară și ocluzionează axul vizual.

Opacifierea capsulei posterioare apare acuitatea vizuală după intervenția chirurgicală a cataractei extracția extracapsulară a cristalinului. Cauzele principale sunt proliferarea celulelor epitelile reziduale și fibroza capsulară. Tratamentul constă în plasarea unor impacte laser pe capsula posterioară, impacte ce produc o ca capsulectomie în dreptul axului vizual. Dupa stabilirea diagnosticului, se fac niste investigatii necesare pentru operatie. In functie de caz, alte afectiuni prezente, recomandarea medicului si a tipului de cristalin artificial ales, investigatiile pot cuprinde:.

Citițiși